CUTIA MUZICALĂ CU CILINDRU. TIPUL 4. ACŢIONAREA MECANISMELOR ADIŢIONALE (1)

ACŢIONAREA DE CĂTRE PRIMUL SUBANSAMBLU

1. Cheie înlocuită cu un disc care serveşte drept suport. Este întâlnită la unele carusele de masă şi - mai nou - la unele globuri muzicale. Armarea arcului luând în mână jucăria şi rotind discul, după care - logic - jucăria este pusă înapoi pe masă (sau pe orice altă suprafaţă orizontală). Deoarece discul nu se poate roti deoarece serveşte ca suport, este logic că mecanismul se roteşte împreună cu jucăria în care se află.
2. Cheie înlocuită cu partea mobilă a unui carusel de masă; spre deosebire de cazul precedent, baza caruselului este mult mai groasă, în ea găsindu-se un mecanism muzical în poziţie răsturnată. În acest caz, mecanismul nu se mai roteşte - acesta găsindu-se în baza caruselului.
3. Disc cu desene care substituie cheia. Iniţial, aceste jucării (primele televizoare muzicale de jucărie - anterioare celor cu bandă de hârtie, jucării care, apoi, au fost considerate radio-televizoare sau radiouri) aveau şi un fel de buton solidar cu discul, buton care era, de fapt, înlocuia cheia. În prezent, discul desenat este faţa exterioară a unui scripete pe care se înfăşoară o sfoară, tragerea acelei sfori fiind echivalentul rotirii cheii pentru armarea arcului. Uneori, în faţa discului se află o rozetă cu 6 figurine şi un paravan care maschează - parţial - şi discul şi rozeta - ambele găsindu-se în spatele unui plastic transparent.
4. Disc cu desene antrenat - prin intermediul unor roţi dinţate - de către un scripete cu dinţi pe circumferinţa uneia din feţe, scripete care substituie cheia. Spre deosebire de cazul precedent, în timpul armării, discul cu desene nu se roteşte deoarece una din roţile dinţate intermediare pivotează şi nu mai transmite mişcarea.

CUTIA MUZICALĂ CU CILINDRU. TIPUL 4. GENERALITĂŢI.

Tipurile 1, 2 şi 3 sunt cunoscute şi cu termenul generic de "cartel". Tipul 4 este caracterizat şi ca "tabatieră". În principiu, tipului 4 îi este caracteristic unghiul drept* format între axul arcului şi axul cilindrului cu ştifturi. 

Sursa: Google Imagini

Dintre tipurile de cutii muzicale, acesta este cel mai des întâlnit, dat fiind faptul că echipează multe din jucăriile muzicale mecanice. Date fiind dimensiunile reduse ale mecanismului*, acţionarea mecanismelor adiţionale este efectuată fie de al doilea subansamblu, fie - mai rar - de către primul.

* Există şi mecanisme muzicale de dimensiuni mari la care axul arcului este perpendicular pe cel al cilindrului cu ştifturi, dar acelea apar cu termenul generic de "cartel"..

CUTIA MUZICALĂ CU CILINDRU. TIPUL 3

Marea majoritate a mecanismelor muzicale aparţinând tipurilor 1 şi 2 au antrenare prin angrenaj direct. Adică roata dinţată a subansamblului arcului se angrenează direct cu roata acceptoare a subansamblului cilindrului. Tipului 3 îi este caracteristică antrenarea prin solidaritate. Subansamblul arcului (sau subansamblul unuia din arcuri dacă sunt mai multe) este solidar cu cilindrul, rotindu-se la fel de repede. Sursa imaginilor: Vincent Freeman Antiques

Totuşi, cilindrul este detaşabil, pentru a putea fi înlocuit; în felul acesta, repertoriul mecanismului muzical fiind mai mare. Dată fiind solidaritatea menţionată mai sus, codificarea subansamblelor este următoarea:

• 1'2: subansamblul arcului + cel al cilindrului
• 3: subansamblul intermediar; acesta este antrenat de către subansamblul arcului
• 4: subansamblul roţii melcate
• 5: Subansamblul stabilizatorului de turaţie ("fluturele")
• 6: subansamblul lamelelor ("pieptenele); unele lamele acţionează figurinele care lovesc clopoţeii (acolo unde e cazul)

În majoritatea cazurilor (nu în toate), stabilizatorul de turaţie este poziţionat orizontal.

CUTIA MUZICALĂ CU CILINDRU. TIPUL 2 CU COROANĂ

Pentru a asigura o durată de funcţionare considerabil mai ridicată, şi la mecanismele muzicale de tip 2 se interpune un subansamblu similar cutiei muzicale de tip 1 cu coroană. Mai exact, între bateria (grupul) de arcuri şi axul care antrenează - prin solidaritate - cilindrul cu came, se interpune un ax care are la capătul dinspre arcuri o roată dinţată, iar la celălalt o coroană dinţată.

CUTIA MUZICALĂ CU CILINDRU. TIPUL 2 CU FOALE

Asemenea tipului 1, foalele sunt acţionate de al treilea subansamblu. Sursa: Vincent Freeman Antiques:

 se vede că discul împreună cu ştiftul de pe acesta se comportă ca o manivelă şi formează corp comun cu grupa de roţi dinţate acţionată de roata debitoare de pe axul cilindrului cu ştifturi. Roata melcată (şi subansamblul aferent) nu se văd deoarece sunt acoperite de discul stabilizatorului de turaţie. 

Supapele pe unde iese aerul suflat de foale - şi - implicit - sunetul - sunt comandate de nişte pârghii care pot fi considerate ca făcând parte din cel de-al şaselea subansamblu. Sursa imaginii: Vincent Freeman Antiques:

Aşadar, o situaţie similară cutiei muzicale de tip 1 dotată cu foale.

CUTIA MUZICALĂ CU CILINDRU. TIPUL 2

La mecanismul muzical aparţinând tipului 2, stabilizatorul de turaţie se găseşte între arc şi "pieptene". Sursa: Vincent Freeman Antiques:

Subansamblul 1 este cel al arcului. Subansamblul 2 este al cilindrului cu ştifturi, dar, spre deosebire de tipul 1, roata acceptoare şi roata debitoare se află de aceeaşi parte a cilindrului, dar nu sunt alăturate, iar între roata acceptoare şi cilindru se găseşte, deseori un dispozitiv care permite detaşarea cilindrului. Tipul 2 şi tipul 3 sunt, deseori, folosite la mecanismele muzicale cu cilindri interschimbabili. Subansamblul intermediar (3), cel al roţii melcate (4) şi cel al stabilizatorului de turaţie (5) sunt, în principiu, similari tipului 1. "Pieptenele" (subansamblul 6) are capetele lamelelor subţiri. Subţierea lamelelor la capete nu este o caracteristică a tipului 2. Apare ori de câte ori cilindrul poate să se mişte pe ax. Datorită posibilităţii mişcării cilindrului pe ax (mişcare bruscă, între piese) şi a schimbării cilindrilor, repertoriul mecanismului muzical creşte considerabil.

CUTIA MUZICALĂ CU CILINDRU. TIPUL 1 CU COROANĂ

Având în vedere că durata de funcţionare între două armări (trageri) ale arcului nu este foarte ridicată, s-a pus problema creşterii acesteia. Deoarece arcul are anumite limite între care poate funcţiona optim, creşterea semnificativă duratei de funcţionare dintre două armări se putea realiza doar prin creşterea raportului de multiplicare între arc şi cilindrul cu ştifturi. Cum? Prin intermediul unui subansamblu intermediar care constă într-un ax care la capete are două roţi dinţate: una acceptoare şi una debitoare (coroana, codificare 1C), aceasta din urmă având un diametru considerabil. Deoarece creşterea raportului de multiplicare a însemnat şi creşterea forţei necesară acţionării mecanismului, a fost nevoie de mai multe arcuri care să lucreze simultan; ca urmare, se poate vorbi de subansamblurile arcurilor (notate 1A). Ca urmare, complexitatea mecanismului a crescut:

Vedere de ansamblu. Sursa: Vincent Freeman Antiques

Subansamblele arcurilor (codificare 1A) şi subansamblul coroanei (codificare 1C). Sursa: Vincent Freeman Antiques

Coroana, o parte a cilindrului cu ştifturi, indicatorul are arată a câta piesă din repertoriu este intonată (cilindrul are posibilitatea de a se deplasa în lateral pe ax) şi o parte a "pieptenelui stâng".

Termenul generic pentru mecanismele concepute să intoneze melodii un interval mai mare de timp sunt cunoscute cu termenul generic de "long march". Nu toate au coroană, dar existenţa mai multor arcuri este necesară.

Legat de "pieptene". La început, acesta era fragmentat. Adică era format din mai mult de două componente, deseori fiind situaţiile în care fiecare "dinte" / fiecare grupă de 2-5 dinţi era piesă distinctă. Ulterior, acesta a devenit fie unitar, fie alcătuit din două grupe care sunt fie simetrice, fie asimetrice, adică un pieptene mare şi unul mic.