CUTIA MUZICALĂ CU CILINDRU. TIPUL 1 CU COROANĂ

Având în vedere că durata de funcţionare între două armări (trageri) ale arcului nu este foarte ridicată, s-a pus problema creşterii acesteia. Deoarece arcul are anumite limite între care poate funcţiona optim, creşterea semnificativă duratei de funcţionare dintre două armări se putea realiza doar prin creşterea raportului de multiplicare între arc şi cilindrul cu ştifturi. Cum? Prin intermediul unui subansamblu intermediar care constă într-un ax care la capete are două roţi dinţate: una acceptoare şi una debitoare (coroana, codificare 1C), aceasta din urmă având un diametru considerabil. Deoarece creşterea raportului de multiplicare a însemnat şi creşterea forţei necesară acţionării mecanismului, a fost nevoie de mai multe arcuri care să lucreze simultan; ca urmare, se poate vorbi de subansamblurile arcurilor (notate 1A). Ca urmare, complexitatea mecanismului a crescut:

Vedere de ansamblu. Sursa: Vincent Freeman Antiques

Subansamblele arcurilor (codificare 1A) şi subansamblul coroanei (codificare 1C). Sursa: Vincent Freeman Antiques

Coroana, o parte a cilindrului cu ştifturi, indicatorul are arată a câta piesă din repertoriu este intonată (cilindrul are posibilitatea de a se deplasa în lateral pe ax) şi o parte a "pieptenelui stâng".

Termenul generic pentru mecanismele concepute să intoneze melodii un interval mai mare de timp sunt cunoscute cu termenul generic de "long march". Nu toate au coroană, dar existenţa mai multor arcuri este necesară.

Legat de "pieptene". La început, acesta era fragmentat. Adică era format din mai mult de două componente, deseori fiind situaţiile în care fiecare "dinte" / fiecare grupă de 2-5 dinţi era piesă distinctă. Ulterior, acesta a devenit fie unitar, fie alcătuit din două grupe care sunt fie simetrice, fie asimetrice, adică un pieptene mare şi unul mic.