CUTIA MUZICALĂ CU CILINDRU. TIPUL 1 CU STABILIZATOR DE FORŢĂ

la unele mecanisme muzicale, între subansamblul arcului (codificat 1A) şi cel al cilindrului cu ştifturi, se mai găsesc două componente:

1. lanţul - codificat 1L
2. stabilizatorul de forţă (fusée-ul) - codificat 1F, prevăzut cu o roată dinţată:

Imagine obţinută prin bunăvoinţa celor de la Reuge

Deci cheia şi clichetul necesar armări iarcului nu se găsesc în subansamblul 1A, ci în 1F. Cum funcţionează stabilizatorul de forţă? Când arcul este tensionat, cea mai mare parte a lanţului se găseşte pe fusée, locul unde lanţul se îndepărtează de fusée fiind pe partea îngustă a acestuia, adică pe partea unde diametrul este mai mic. Pe măsură ce arcul se descarcă, lanţul se desfăşoară de pe stabilizatorul de forţă şi se înfăşoară pe carcasa arcului. În imaginea de mai jos, arcul nu este descărcat complet, dar nici nu mai are mult. Evident, crucea malteză de pe carcasa arcului nu va permite o descărcare completă a arcului. Ideea este că produsul dintre forţa arcului şi diametrul stabilizatorului de forţă acolo unde lanţul se depărtează de acesta (aşa-numitul "braţ al forţei") trebuie să fie constant sau aproape constant. Mecanismul a fost frecvent folosit la ceasuri însă, pe măsură ce arcurile au devenit mai performante - putând să asigure o forţă constantă pe intervale de timp din ce în ce mai mari nu a mai fost nevoie de fusée. La cutiile muzicale cu cilindru şi lamele, fusée-ul este rar întâlnit şi doar în perioada anilor 1800-1825, eventual 1835, rarissim după. Imaginea de mai sus e o excepţie. Mecanismul muzical e modern, dar imită un mecanism cu fusée din perioada anilor 1830-1835.